<<< inapoi

Viorela Codreanu Tiron

Sectia: POEZIE
Data nasterii: 08 Aprilie 1954
Email: viorelacodreanu@yahoo.com
Adresa web: http://viorelacodreanu.blogspot.com/




Născută la Bârlad, jud. Vaslui, pe 8 aprilie 1954.


Debut literar din anul 1969, în revista Cenaclum a Colegiului „Ghe. Roşca Codreanu“ din Bârlad ― sub directa îndrumare a dnei prof. Elena Rânceanu- eminent prof. de limbă română, diplomat şi director al liceului.
În primii ani de colegiu Viorela Codreanu Tiron a fost, mai întâi, membru al Cenaclului de poezie, iar ulterior, preşedintă a acestuia; în cadrul cenaclului aveau loc întâlniri bisăptămânale, unde erau invitaţi şi scriitori afirmaţi, majoritatea acestora fiind foşti absolvenţi ai Colegiului ― personalităţi care împărtăşeau din experienţa lor şi care i-au călăuzit paşii spre minunata lume a cărţii şi mai ales a literaturii de bună calitate (Cezar Ivănescu, Ion Hobana, Ştefan Zeletin, G.G. Ursu ş.a.).
Împreună cu membrii Cenaclului şi cu coordonatorul acestuia ― respectiv prof. Elena Rânceanu ―, înfiinţează, în anul menţionat mai sus, revista Lyceum, unde a fost redactor şef până în 1974.
Părăsind zona natală, dar neuitându-şi rădăcinile, se îndreaptă spre capitală cu speranţe de împlinire profesională şi cu dorinţa de a-şi manifesta aptitudinile literare în preajma şi sub îndrumarea celor care erau déjà afirmaţi în plan literar.
Urmează Facultatea de Litere şi Filologie, Bucureşti.
Îşi începe cariera redacţională la Revista Nemuritorii – ca simplu redactor şi, ulterior, ca secretar de redacţie, după care urmează un stagiu la România Liberă – pagina culturală, alături de prof. C. Ignat.
- Apar grupări de poeme în reviste literare de prestigiu, după care devine colaborator la reviste din toată ţara şi din străinătate.
- Activează pe site-uri literare şi administrează site-ul Fundaţiei Dostoievski
- Interviuri la Radio Cultural Bucureşti, Radio Cultural Oradea, B1 TV, TVRM, TVR1etc.


Colaborari la reviste literare:

• Hyperion, Iaşi
• Convorbiri literare, Iaşi
• Dacia literară, Iaşi
• Azi-cultural, Bucureşti
• Sfârşit de mileniu, Bucureşti
• Luceafărul, Bucureşti
• Poezia, Iaşi
• Zorile, - romano-ucainean, Bucureşti
• Kitej-grad, - editorial romano-rus, Bucureşti
• Porto-Franco, Galaţi
• Foaie – New-York, America etc
• Împreună – editorial bilingv româno- maghiar, Bucureşti
• Nelinişti metafizice, Constanţa
• Agero, Stuttgard, Germania
• Conexiuni Creştine Contemporane, New York
• Asymetria etc.


Concomitent, începe să publice în volum:

Volume publicate:

"Zidire în cer",Ed. Axa, Botoşani, 1996 ;

"Anotimpuri ostile",Ed. Axa – Botoşani 2000 ;

"Ochiul somnului - darul iubirii", Editura Mustang – Bucuresti, 2005 ;

"Az alom szeme - a szerelem varazsa" - în talmacirea prof. Horvath Dezideriu, Ed. Arania, Brasov, 2006 ;

-Taina – vol. bilingv romano-rus, Editura Fundatiei Est-Vest, Bucuresti, 2007 – trad, Elena Loghinovski ;

- Se solicită un nou tiraj la traducerea bilingvă româno-maghiară, motiv pentru care apare a doua Editie din vol.: Az alom szeme - a szerelem varazsa, Editura Anamarol, Bucuresti, 2008 ;

- Vraj-B-a clipei, Editura Anamarol, Bucureşti, 2010.

- Darul iubirii / Dhurata e dashurisë/- volum bilingv româno-albanez - / Apărut în colaborare cu Uniunea Culturală a Albanezilor din România.


Figurează în diferite Antologii de poezie precum:


― Antologia poeziei române de la origini până în prezent - l. ucraineeană - traducere de Ştefan Tcaciuc, vol. I, 2005 ;
― Antologia poeziei române - l. maghiară, vol. II- traducere prof. Horvath Dezideriu, 2006 ;
― Antologia poeziei contemporane, 2008 ;
― Antologie – Ediţie Magna Forum, 2009 ;
― 55 poeţi contemporani, Ed. ArhipArt, Sibiu, 2010 ;


SITE-uri:

- http://gazetakritika.net//Forumi/index.php?itemid=2732/ poeme traduse în limba albaneză.

- http://www.scribd.com/viorelacodreanu

- http://viorelacodreanu.blogspot.com/

Funcţii:

― Membru al Uniunii Scriitorilor din România,
― Membru al Fundaţiei Dostoievski, de la înfiinţarea acesteia în anul 1997, sub conducerea dlor prof. univ. Elena Loghinovkaia şi prof.univ. dr.Albert Kovács.
― Vicepreşedinte la Fundaţia Erou Căpitan Alexandru Şerbănescu./până în 2008
― Membru de onoare în Uniunea Culturală a Albanezilor din Romania.



***************
Ecouri despre poezia Viorelei Codreanu Tiron au apărut în presă sub semnătura domnului prof. Romul Munteanu, dlui prof dr Albert Kovacs, a dlor Viorel Sânpetrean, Lucian Alecsa, Nicolae Prelipceanu, Dan Stanca, Emilian Marcu,gellu Dorian, Casian Maria Spiridon, Ştefan Goanţă, Demostene Şofron a dnelor Cornelia Maria-Savu, Mariana Criş ş.a.



SPICUIRI DIN CRONICI LITERARE

Semnal - Revista Azi Cultural
Volumul de debut atrage atenţia presei literare care menţionează „Prin volumul Zidire în cer“ Viorela Codreanu Tiron trage un semnal de alarmă asupra unui debut remarcabil şi a unei voci autentice ivite în spaţiul liricii feminine(...) Poezia Viorelei Codreanu Tiron inspiră încredere şi trăinicie, candoare şi sensibilitate. Puţinul cuvintelor este nucleul care comunică ceva unic şi esenţial despre fiinţa introvertită, împinsă la singurătate.
Cornelia Maria Savu.

SEMNAL - ROMANIA LIBERĂ
Viorela Codreanu Tiron – Zidire în cer
Volumul de poeme a Viorelei Codreanu Tiron a apărut la editura Axa, Botoşani. Textele acestei poete au parfumul unei poezii trecute, o tensiune exprimată în felul retoric, în care nu se mai scrie azi. Reperele acestei poezii sunt: dragostea, suferinţa, bucuria. Cuvinte cheie: zare, zori, inimă, nori iluzii, timp, destine, viaţă, moarte, sămânţăPoeta încearcă să se definească şi să se recompună din cuvinte, ea parcurgând cu dezinvoltură una din fazele poeziei româneşti în drumul spre modernitate. Exclamaţia, majuscula sunt uneltele acestui demers liric ce are în spatele său o trăire autentică, vie.
Nicolae Prelipceanu



Viorela Codreanu Tiron – Zidire în cer (Cronică din Azi Cultural)
„Un flux voluptuos, adolescentin, ca o bătaie de aripi a unei păsări, pulsează în întreg corpul poetic, devenind un fel de sevă nutritivă pentru metaforă, hrană a ficţiunii angelice. Candoarea nu este pur formală, e fondul hipersensibilizat de tacere şi dureri, e conturul stării de-a fi al poetei. (...) Limbajul este purificat de intensitatea trăirilor atacând numai zonele zbaterilor eului zdruncinat de aşteptare, cu ecouri nostalgice. Dacă la prima vedere ai spune că unele poeme par copilăroase, închipuite ca desene naive, privite mai atent ele sunt pline de luminozitate şi fior mistic. Trecute prin nişte oglinzi purificatoare ele sunt străbătute de sfinţenie organizând întreaga atmosferă poetică.“
Mariana Criş

Revista literară Mens sana - Iaşi

Viorela Codreanu Tiron – Zidire în cer
Apărut de Crăciun, la Editura Axa, tipografia „Caromi“, Botoşani, cu o copertă inspirată executată de L. Chişcariu, volumul – care marchează o altă etapă lirică a poetei – cuprinde versuri încărcate de sensuri profunde ce cuprind stări de existenţă – de cele mai multe ori într-un limbaj uluitor, nu numai prin plasticitatea lui. Titlurile sunt incitante: Rugăciune, Ascultă-mă, Rugă, Dezrădăcinare, Căutare, Labirint, Anotimp, Mai ţine-mi în mâinile tale cerul...
Prof. Elena Rânceanu


SEMNAL - ROMANIA LIBERĂ

Viorela Codreanu Tiron – Anotimpuri ostile
Avem de-a face cu o carte cu inflexiuni religioase. Maniera uşor desuetă în care sunt scrise poemele nu e chiar atât de supărătoare, cum ar spune cei care elimină din literatură poezia direct afectivă.
De altminteri, volumul ne pune din nou în faţa veşnicei dileme: este poezia o experienţă personală, incomunicabilă sau are forţa şi îndreptăţirea să cominice tuturor? Reţinem însă acestă apreciere a profesorului Romul Munteanu „…în versurile sale poeta deschide calea unei noi literature a sentimentelor, a lacrimilor şi blestemelor despovărate de modelele tradiţionale uzate.“
Dan Stanca


Viorela Codreanu Tiron – Anotimpuri ostile

„Trăim într-un timp bolnav de indiferenţă şi neprielnic comunicăriidintre oameni, dar sensibilitatea încătuşată sau inhibată a unor poeţi a început să se revolte. Semnele acestei schimbări încep să apară în creaţia lirică. Un exmplu elocvent îl oferă Viorela Codreanu Tiron cu vulumul său Anotimpuri ostile.
În versurile sale poeta deschide calea unei noi literaturi a sentimentelor, a lacrimilor şi blestemelor despovărate de modelele tradiţionale uzate. Sper ca începutul acestei noi experienţe lirice să fie de bun augur în spaţiul literar românesc.“
Romul Munteanu


„Lecturând poemele din acest volum rămânem copleşiţi de frumuseţea pură care se degajă de pe fiecare pagină. Ne cuprinde forţa torentului suav al afectivităţii, sinceritatea neîngrădită, curajul în afirmarea frumuseţii şi a dragostei polivalente în condiţiile uman-feminine modern, deloc simple, mai degrabă ameninţate. Această existenţă este marcată de pasiuni profunde, taina umilind luciditatea intelectului cu adevăruri superioare şi puterea binelui, a generozităţii prin abilitatea instinctului, instrument al autoapărării/autoafirmării venind dinspre darul iubirii. Da, darul iubirii atotputernice şi discrete, care pare a fi, alături de frumuseţe şi taină-enigmă, constituanta-fundament a eternului feminine.
Prof. Univ. Dr. Albert Kovács.

Azi Cultural
„Într-un început de secol în care lumea îşi caută noi teritorii de respiraţie şi supravieţuire, când modelele de toate tipurile şi în toate segmentele tind să acapareze, câtă vreme faptele sunt înlocuite cu spectacole derizorii, a încerca să ocroteşti sunetul pare anacronic. Şi totuşi ci cât furi post-postmodernistă îşi devorează îngerii de carton şi de vorbe, cu atât sunetul originar pare mai puternic.
Poeta Viorela Codreanu Tiron este obsedată de ecoul sunetului originar, ceea ce confer individualitate poemelor sale de o studiată şi îndelung cântărită simplitate.“
Jurnalist, poet Viorel Sânpetrean

Volumul Ochiul somnnului – darul iubirii

„Dacă după cel de-al doilea volum «Anotimpuri ostile» Romul Munteanu afirma că «poeta deschide calea unei noi literaturi a sentimentelor, a lacrimilor şi blestemelor despovărate de modelele tradiţionale uzate», volumul «Ochiul somnului – darul iubirii» marchează o importantă etapă a maturităţii poetei şi este o ultimă confirmare valorică a drumului ales.
Creată din centrul motivelor contrastante, întreaga carte este o singură operă – o operă adevărată, dar cititorul poate percepe micropoemele ca pe o piesă aparte, perfect închegată şi suverană de fiecare dată. În fiecare poem sună şi răsună aceeaşi simfonie polifonică a motivelor poetice.
În poezia română feminină, Viorela Codreanu Tiron – ca şi Monica Pillat –, se distinge prin accentuata exprimare a eternului feminin.“
Albert Kovács


Ziarul „ Evenimentul de Botoşani“

O nelinişte aproape funciară te călătoreşte, te călăuzeşte pe drumul liric propus de Viorela Codreanu Tiron, o nelinişte a îngândurării, a frumuseţii „rătacite în muţenia universului“. Autoarea, într-un mod retoric, „Cui îi pasă de îngândurarea/ şi de tristeţea stelelor ce coboară in mine?“), asumându-şi în această întrebare întreg eternul feminin, fulgerat de aceeaşi şi aceeaşi întrebare.
Poezia Viorelei Codreanu Tiron pare cu fiecare poem o înşiruire de acuarele şi de pasteluri, discret proporţionate pe o „pânză ţesută din lacrimi“ spre a tămadui „adevarata durere“. Uşor tânguitoare, ca apa unui râu de şes, lin curgătoare - ai impresia că-i pe câmpiile cerului –, împovărată de tainice spovedanii cântă cu discreţie, o discreţie ademenitoare, „iubirea care a căzut pe nevăzute…“ „şi nimeni nu vede/ nimeni nu simte/ că-i lipseşte ceva“.
Prezenţa motivelor propriei arte poetice în versurile Viorelei Codreanu Tiron stă mărturie a originalităţii şi autenticităţii actului de creaţie. Motivele cuprind permanenţa pendulării dintre realitatea psihologică trăită şi imaginarul metaphoric – fantastic – cosmic ca un reper cardinal al creativităţii…
Critic literar Lucian Alecsa



Carte/ "Ochiul somnului - darul iubirii" sau nevoia de dragoste

Artă-cultură Joi, 21 August 2008/articol din editorialul "Făclia" apărut la Cluj, lansare volum bilingv ediţia a II-a

Inca nu sintem pe deplin familiarizati cu numele Viorelei Codreanu Tiron, spirit moldav prin esente, afirmat in 1998 prin "Zidire in cer". Volum urmat, la numai doi ani distanta, de "Anotimpuri ostile" (2000), prilej pentru criticul Romul Munteanu de a conchide, citez, "Viorela Codreanu deschide calea unei noi literaturi a sentimentelor, despovarate de modelele traditionale uzate".

Afirmatia se certifica si prin "Ochiul somnului – darul iubirii", volum ce o asaza pe Viorela Codreanu Tiron, definitiv pot spune, in rindul scriitoarelor de succes, nume care trebuie cultivat, cunoscut. Si cunoasterea va fi mai usoara acum, odata cu stabilirea Viorelei Codreanu Tiron la Cluj-Napoca.

"Ochiul somnului – darul iubirii" este nevoia de dragoste, nevoia de descoperire, de apropiere, de impartasire daca vreti. Universul liric al poetei devine spatiu al schimbarilor, al metamorfozarilor, eul capatind multiple fatete. Este eul care se scufunda ("Instrainare", "Tocmai pe ea", "Totul cade", "Plec", "Intemnitare"...), care spera pina in ultima clipa ("Cit... si... cind?", "Speranta", "Chemare", "Ziua care vine",...), care renaste ("Poem pentru un «sine»", "Ma intrebi cine sint?"), care iarta
("Si acum singura", "Iarta, Doamne!"), care intreaba ("Cum as putea?", "De cite ori?", "Exista cindva?", "Cum?", Cine mai are timp?", "Unde?", "Te-as mai putea chema?", "De cite ori te-ai intors?", "Cine esti tu omule?", "Oare, unde?"). Sint multe, foarte multe intrebari, intrebari existentiale cu raspunsuri mai mult sau mai putin plauzibile, in fapt, tot atitea stari existentiale. Fie ca este vorba despre viata – moarte, dragoste – ura, bucurie – durere, liniste – neliniste, speranta – disperare, avem de-a face cu un poet care cunoaste foarte bine valoarea cuvintului scris, valoarea cuvintelor. Exemplele nu se opresc insa aici. "Dor de cuvinte", "Anotimpul cuvintelor", "Tainuita in cuvinte", "Cuvinte" sint expresia unui rafinament poetic aparte, distinct in rindul vocilor feminine. Si cind afirm acest lucru iau in considerare si faptul ca, dincolo de perceperea realului de pe pozitia omului cunoscator si avizat, avem de-a face cu o poezie in care dominante sint valorile plastice, model al cunoscutei sintagme "ut pictura poesis". Iata ce o diferentiaza si defineste pe Viorela Codreanu Tiron, voce autentica, distincta, de urmarit in continuare.

Demostene SOFRON


VRAJ-b-A CLIPEI


A rămâne preţ de o lectură atentă faţă-n faţă cu poezia cuminte şi cu minte ( dar nu numai atât) a doamnei Viorela CODREANU TIRON şi apoi cu ecourile acesteia este un privilegiu de mult râvnit, ba, mai mult, un delict apriori iertat de către firescul şi nobilul omenesc din tine în drumul spre
insaturabila nevoie de frumos crescut trudnic în cumplitul război... paşnic
dintre Vraja clipei şi Vrajba clipei, cele două ipostaze şi titluri ale volumului comasate provocator într-unul singur, ca un memento al perenei confruntări.

Poezia de faţă, că vrea sau nu vrea, că ştie sau nu ştie, că răspunde sau nu întru totul intenţiei nemărturisite a autoarei, încearcă să întreţină o pace (totuşi belicoasă) între cumplitele zbateri din universul individual al omului, fără să aresteze, să dojenească sau să ucidă. Armele războiului nonviolent sunt toleranţa de ordin superior şi înţelegerea raţiunii atât a vârfurilor în sus, cât şi a celor în jos, ocrotirea şi mângâierea deopotrivă a tuturor contondenţelor, a firescului acestora în necuprinsul imperiu uman al fiecărui individ. Dezideratul (nemărturisit), în ciuda redundanţei voite, este împăcarea... neprietenească între seva războinică a sângelui vieţii gata să-şi ţâşnească flacăra roşie a răzmeriţei şi lacrima bucuriei vieţii totdeauna gata să stingă pojarul. Deci, vrajba clipei contra vrăjii clipei, sau invers. În fond, nu asta trăieşte omul, nu ăsta îi e datul şi nu graţie izbânzii şi neizbânzii în acest război nerăzboi este el suprema minune a lumii lui
Dumnezeu?

Poeziile din acest volum – s-o spunem de pe acum, putând ilustra cu fiecare dintre ele – sunt un imn adus acestei superbii a sufletului omenesc, imn eroic tocmai prin nebeligeranţa sa. Citez din subtextul nescris al versurilor:
«Suflete al meu, încearcă, rogu-te, să trăieşti în pace aprigul război dintre
cele două chemări care te dispută cu forţe relativ egale: ale raiului bucuriilor care te luminează şi ale chinurilor iadului care te întunecă!»
Câştigul este această veşnică încercare, pentru că aparenta reuşită
faptică e iluzie. Câtă risipă de viaţă face viaţa pentru aceasta! Oare de aceea e veşnică, veşnicindu-ne încercările şi întrebările? La naiba răspunsurile! După ce le-am avea, ne-am plictisi, adică am trăi numai ca morţi. Ce este timpul? / Este, oare, dezvăluirea culorilor, / şi a miresmelor/ sau o tolbă a amintirilor?/ Este, oare, uitare sau chemare?/ sau prăbuşire şi înălţare?/ sau, poate, căutare şi pierdere,/ găsire şi rătăcire?/ o fi doar un mister/ sau revelaţia supremă?.../Un singur lucru nu trebuie să uiţi:/ Prăpăstiile adulmecă, întotdeauna, clipa rătăcirii!/ Să nu ne temem însă nici de marile răspunsuri, fiindcă nu vom ajunge niciodată la ele. Unii da, de pildă poeţii, ajung, dar numai cu puterea vorbelor, mai ales, a vorbelor gândului. Celelalte puteri ale omului sunt prea slabe, îşi fac iluzii deşarte. Dar ce bine e aşa! Ce frumoasă e neliniştea, şi ce viaţă când ştii că e numai nelinişte,
nicidecum vreun pericol că am putea cunoaşte totul şi, în consecinţă, raţiunea existenţei noastre ar dispărea. Teamă? De ce teamă, chiar dacă Se prăbuşesc zorii peste mine/ pecete înfierată să-mi pună/ pe inima ce aleargă beteagă/ şi-şi caută rămăşiţele prin tine. Şi ce dacă? Nu asta ne e menirea?

Îndrăznesc să afirm că asemenea poeme trăiesc difuz, inexprimabil, în fiecare dintre noi, dar, din lipsa hainelor, nu pot ieşi în lume. Se rostesc însă în noi, în ceasurile de meditaţie când, aparent, suntem singuri, dar de fapt în compania întregii lumi, a necuprinsului invitat la dialog. Abia atunci vorbele îşi arată acolo în ele şi între ele întreaga corolă de valenţe şi virtuţi. Dar glasul – nu, glasul e apanajul poeţilor. Ajungem astfel, după ce parcurgem tot mai liniştiţi încrâncenarea tot mai cumplită a războiului cu pacea sau a păcii cu sinistrul, ajungem la deloc paradoxala linişte învolburată abundent, dar mut, la frenezia de a trăi în compania clipei de vrajă şi a celei de vrajbă.

Pe de altă parte, poezia Doamnei, o poezie şi a distincţiei, nici nu trebuie decriptată. Ea se insinuează în cititor ca lumina, îl cucereşte, îl face pe nesimţite biruitor, prin profunzimea francă şi înţelegerea tainelor care, încet-încet, se lasă dezgolite ca să-ţi arate în spatele lor altele, tot mai inexpugnabile. Cuvintele, nesiluite de tirania poetului dur care le înhamă zadarnic la poveri peste puterile lor, îşi dezvăluie din plăcerea lor înţelesurile şi subînţelesurile la imboldul sărutului şi nu al biciului.

Într-o lume care cultivă cu fervoare şocul, instinctele gregare iraţional şi premeditat dezgropate, care cultivă obscenitatea şi în care coexistă (Doamne!) industria războiului, a morţii cu industria frumosului confecţionat în serie să înlocuiască frumosul, poezia doamnei Viorela CODREANU TIRON este un balsam, un panaceu, un memento pentru om să nu abjure de la condiţia sa de suflare dumnezeiască de dragul efemerităţii sclipitoare şi zornăitoare.

Să aspirăm toţi, unguibus et rostro, la genial? Dar într-un şirag de perle veritabile nu există nicio perlă, iar geniile s-au născut şi au crescut din zicerile – perle născute şi crescute de popor: A fi sau a nu fi... Lumină, mai
multă lumină... Omul e măsura tuturor lucrurilor... Arta e lungă, viaţa e scurtă... Armele să dea întâietate togii, laurii – elocinţei... Cunoaşte-te pe tine însuţi... Mulţi chemaţi, puţini aleşi... Poet te naşti, orator devii... Nu voi muri de tot... Ştiu că nu ştiu nimic...

Vă mulţumesc, stimată doamnă, pentru efortul de a demonstra că singurul război care trebuie luptat este războiul – pace cu tine însuţi.


Ştefan GOANŢĂ