<<< inapoi

Ligia Visoiu

Sectia: LITERATURĂ PENTRU COPII şi TINERET
Data nasterii: 28 Noiembrie 1937
Email: ligia.visoiu@gmail.com
Adresa web: www.ligiavisoiu.ro




LIGIA MARIA VIȘOIU
Uniunea Scriitorilor Asociația București





Date personale

Adresă – Str. Prelungirea Ghencea nr. 4,
Bl. R4, Sc. A, Ap. 42, Sector 6,
București
sau
Str. Negru-Vodă nr. 4,
Bl. 2, Sc. B, Et. 2, Ap. 6,
Câmpulung – Muscel

Telefon – 0741 500 116
021/ 41 333 20

E-mail: ligia.visoiu@gmail.com
Web: www.ligiavisoiu.ro

Anul Nașterii - 28 noiembrie 1937- Suslăneşti - Mioarele, jud. Argeş
Stare civilă - Căsătorită



Studii


Școală Primară - Țepeș - Vodă, Județul Constanța
Școală Elementară - Șc. Nr. 2, Câmpulung - Muscel
Liceu - Liceul teoretic de fete, Câmpulung - Muscel
Facultate – Facultatea de biologie, 5 ani, Bucureşti
Institutul de chimie, 3 ani, Bucureşti
Școala de artă - Bucureşti



Activitate Profesională

Profesor, Gradul I. – Liceul Sanitar, Câmpulung – Muscel
Profesor, Gradul I. – Liceul D. Barbilian, Câmpulung – Muscel
Profesor, Gradul I. – Liceul G. Asachi, București



Lucrări Publicate

A. Ştiințifice:

Lepidoptere dăunătoare pădurii
Lecţia de laborator în predarea anatomiei şi fiziologiei omului
Metode şi procedee didactice folosite în predarea biologiei
Metode de evaluare a eficienţei lecţiei de laborator


B. Literare

2001 Cărți de copii - Domnișoara “Miss”
- Regina Balului
- La aniversarea mamei

2002 Cărți de copii - Familia gâscanului Gogu
Romane - Trandafirul frânt
- Cealaltă femeie

2003 Romane - Doamna Dirigintă
- Blestemul pietrei

2004 Cărți de copii - Madam Piţigoi - pentru grădiniţă- grupa mare şi clasa I
- Moaţa, Şchioapa şi Bătrâna - pentru clasa a II-a
- Interviul Porcului - pentru clasa a III-a şi a IV-a
Romane - Violete Mov

2005 Cărți de copii - Congresul Melcilor
- Ajutați biata barză
- Dansul literelor
Teatru - Numele meu este ”Mathilda”
Note de călătorii - America între vis şi realitate

2006 Cărți de copii - Vedete
- Ambițioșii
Romane - De doi bani speranţe
Schițe si Nuvele - Dulceaţă de cireţe amare

2007 Cărți de copii - Puișorii
- Alo, vecine, vrei o alună sau o nucă?
Romane - Durerea de dincolo de suflet

2008 Cărți de copii - Eu sunt o scriitoare și mă numesc Lessy
- Eu sunt Vip, prietenul doamnei boxerițe Lessy
- Eu sunt Luca și vreau să fiu prietenul vostru

2009 Cărți de copii - Spuneți voi cine e mai frumos
Romane - Mirajul celor mai frumoși ani

2010 Cărți de copii - Eu sunt Ilincuța dacă vreți să știți
Romane - Învață să ierți

2011 Cărți de copii - Domnișoara Mimi
- Topul Campionilor
Romane - La miezul nopții
- Iubește-te femeie

2012 Romane - În ajunul Crăciunului (în curs de apariție)



C. Activitate de reporter


• Corespondent la diferite cotidiene din ţară şi diaspora din Sacramento, USA (2001-2005)
• Activitate ca reporter la ziarul Evenimentul muscelean, cu articolele:
- “Chiar dacă suntem în America, în biserică şi familie trebuie să ne păstrăm limba”
- “Românce cu doctorat în Japonia şi specializare în America”
- “Săli pline cu artişti români în America”
• Reporter la revista ,,Mioriţa Academy of Art and Science'' – New- York, cu articolele:
- “De vorbă cu supusul lui Dumnezeu”
- “Meseria e brăţară de aur”
- “Trandafirul frânt” – fragment din roman.
• Articole la ziarul local
- Vivat promoţia 1966
- De vreţi să vă amintiţi
- Vivat promoţia generațiilor….. 2006....etc.


D. Activitate artistică – expoziții de pictură


• expoziţie de pictură - Liceul de chimie industrial, Câmpulung
• expoziţie de carte şi pictură - Casa Corpului Didactic, Bucureşti
• expoziţie de pictură - Holul Teatrului Mic, Bucureşti
• expoziție de pictură - Casa Corpului Didactic, București
• expoziție de pictură - Cenaclul ,,Destine”, Bucureşti
• expoziţie de pictură- ,, Peisajele vorbesc’’ - Muzeul de Istorie, Câmpulung
• expoziție de pictură- ,,Simfonia culorilor’’ – Librăria Mihail Eminescu



E. Lansări de carte:


2001 - Domnişoara Miss - Şc. Generală 117, Bucureşti
2002 - Trandafirul frânt- Casa Armatei, Bucureşti
2003 - Cealaltă femeie – Cenaclul Destine, Bucureşti
- Doamna dirigintă- TV. Locală-Câmpulug Muscel
- Blestemul pietrei – Liceul central de atletism, Câmpulung Muscel
2004 - Interviul Porcului - Şcoala Centrală, Bucureşti
- Madam Piţigoi - Şcoala 150, Bucureşti
2005 - America între vis şi realitate - Librăria M. Eminescu, Bucureşti
2006 - Dulceaţă de cireşe amare - Muzeul de Istorie, Câmpulung- Muscel
2007 - Durerea de dincolo de suflet - Casa Armatei, Bucureşti
2008 - Mirajul celor mai frumoși ani – Arcub, București
2009 - Învaţă să ierți - Cenaclul Destine
2010 - Eu sunt Ilincuţa - Şcoala V. Alexandri, București
2011 - La miezul nopţii - Librăria M Eminescu, București




Alții despre mine…


• Un debut de inegalat, Evenimentul Muscelean
• O carte de maturitate, Trandafirul frânt
• Ligia Vişoiu sau Cealaltă femeie, Sorin Durdun, Evenimentul Muscelean
• Doamna Dirigintă, Tudor Opriș, Tribuna școlii
• O musceleancă scriitoare, Universul şcolii
• Violetele nu sunt numai mov, Florin Grigoriu, Universul școlii
• Pentru Doamna dirigintă si Blestemul pietrei, Sorin Durdun, Ev. Muscelean
• Ecoul cărţilor Ligiei Vişoiu ţin trează amintirea Muscelului de altădată, a Câmpulungului, a Măţăului şi
a satului său natal, Suslăneşti, P.D.Popescu
• Un roman înflorit pe pagini albe de hârtie, P.D. Popescu
• Interviu cu L. Visoiu, Magda Băncescu, Evenimentul Muscelean
• Interviu cu L. Visoiu, Ema Fica, pentru TV Pristavu
• O profesoară scriitoare și pictoriță, Dumitrașcu, ziarul Argeșul


Apariții în presă

• Evenimentul Muscelean, Câmpulung- Argeș
• Revista Universul Școlii, București
• Revista Mioriţa noastră, New-York
• Revista Argeşul, Piteşti
• Revista Română de Versuri, București.

Cenacluri

• Destine
• Lucian Blaga
• Mircea Eliade
• Vasile Cârlova
• MAI
• Mihail Eminescu





Sufletul meu între roman, poezie și cărțile pentru copii…


Dragi cititori ai cărților mele,

Aproape că îmi este teamă să mă spovedesc, ca nu cumva să nu fiu înțeleasă, din care cauză încep
povestea mea:

Din totdeauna sufletul meu a fost în „căutare” și asta n-a fost de bine pentru că, întotdeauna, m-am
luptat să fiu un om al timpurilor cu tradiţii; pentru a fi mai ușoară înțelegerea mea, aș dori să spun că de
pe la trei-patru anișori cântam florilor din grădină și vorbeam cu animalele, destăinuindu-mă lor cât sunt
de singură… să fie ele parteneri de dialog!

Așa am crescut, cu bujorii și liliacul din grădină, cu ograda plină de orătănii cărora le dădeam și nume, cu
horele din sat de altădată, cu rochiță și pantofiori noi de Paște și de Crăciun, dar și cu luatul „Sfintelor
Împărtășanii” ceea ce pentru mine era un adevărat miracol pe care-l așteptam cu teamă, să nu cumva să fi
greșit cu ceva față de Dumnezeu și faţă de lumea mea mirifică, lumea plantelor și a animalelor, lume plină
de frumusețe; Și atunci vă întreb: cum să nu devii sensibil?

Și „devenirea” mi-am exprimat-o cum am știut eu mai bine în mediul în care vârtejul vieții m-a aruncat;
m-a învârtit prin Dobrogea, m-a adus apoi la munte la Muscel, m-a coborât la câmpie, m-a trecut peste
două oceane în America, dar oriunde eram, nimic nu m-a putut ține pe loc! Totdeauna am știut că trebuie
să alerg, că trebue să învăț de peste tot, că trebuie să observ și să analizez și în final să trag concluzii!
Poate vi se pară curios, dar educația mi-au dat-o animalele: Mărțica și Steluța după care trebuia să mă țin
când erau la păscut, eu de trei ani, ele văcuțe bătrâne; de cei zece mielușei pe care îi aveam în grijă pe la
cei cinci anișori, apoi Sura, o frumuseţe cabalină ce-mi spunea să fiu cu grijă să nu cad de pe spinarea ei.
Nu mai spun de câinele Victoraş care-mi lătra să nu fiu supărată că sunt singură, el ce să mai zică, fiind și
singur și legat; Iar de la Picu, cel mai frumos cal de pe pământ, am învățat să pierd, să plâng, să mă
răzvrătesc și apoi să mă liniștesc pentru că el mi-a arătat că numai cei puternici sunt învingători și așa a
fost; din lupta noastră pentru dragostea tatălui meu, el a câștigat!

Am avut de învățat mai tot timpul, m-am tot izbit de nedreptăți peste care am trecut mai senină atunci
când m-am făcut mare, pentru că învățasem de la animale că totul e posibil.

Pe la 7 ani şi prin Dobrogea am trecut pe drumul școlii, gândindu-mă cu pioșenie şi acum la învățătorul
meu, cel cu bocancii atât de lustruiți încât, odată, m-am oglindit în ei dar dânsul nu m-a observat că avea
de educat 20 de copii proști, cum eram și eu pe-atunci…

Nu mai vorbesc de profesorii de liceu, cei de la facultate, minuni de oameni consacrați nouă pentru care
vărs o lacrimă pentru că, prea mult au dat din sufletul lor să ne facă pe noi oameni devotați meseriei și nu
numai atât…

Având astfel de luminători de minți, nu poți să te mai întrebi de ce sufletul tău este veșnic în căutare de
frumos și frumosul l-am găsit pretutindeni pentru că el este peste tot dacă știi să-l cauți, să-l culegi și eu
l-am găsit, l-am transformat în scris și cărți, iar pe ele le-am trimis oamenilor, convinsă fiind că sunt pe
înțelesul tuturor.

La început au fost încercări… apoi mi-am făcut avânt singură și am plecat pe drumul cunoașterii să bat la
porțile editurilor: unele mi s-au deschis, altele nu, dar am continuat să tot deschid uși și în final am reușit
să mi se publice mai întâi cărți de copii, apoi romane cu sevă, cu trăire românească, cu dor, cu patimă și
durere, cu renunțare dar cu nădejdea că sigur voi reuși, precum, Maria, Ima, Laura, Mândra, eroine ale
cărţilor mele.

Și tocmai când eram mai mulțumită de existența mea un intemetzo fugitiv de viață m-a trezit din visare;
acesta s-a întâmplat în America! America pe care eu nu am înţeles-o niciodată… iar urmările m-au făcut
nostalgică, romantică, visătoare, tristă, şi gândind că voi pleca m-am destăinuit hârtiei, am plâns prin
cuvinte, am pus totul în poezie după care le-am strâns într-un mănunchi de ,,Nostalgii târzii”:

„Nu sunt decât o frunză căzută pe pământ
Ce-am fost odat o floare acoperită de veşmânt
P-un trunchi solid de aur brodat cu legământ
Să fiu de sus aleasă cu mână şi cuvânt”
NU SUNT DECÂT O FRUNZĂ...

Știam eu că poezia nu se naște din bucurie! Dintr-o neîmplinire, poate că e prea mult spus… că am avut
prea mari așteptări pe acolo pe unde am colindat, America, unde s-a scris acest volum de poezie intitulat
,,Nostalgii târzii”.

„Frunză albă de mesteacăn din pădurea adormită
Spune-mi mie de ce suferi de-a ta viaţă-îi chinuită
Şi nu-ţi spui la nimeni oful să se împartă că e greu
Oful care te-animă ca un cântec dimineaţa şi mereu”
MESTEACĂNUL DIN VECHIUL CRÂNG...


Am uitat că am pierdut multe prietenii, multe iubiri din cauză că, iubirea cea mai mare pentru mine a fost
scrisul și timpul afectat lui, și cum să ceri dacă tocmai tu, nu poți da, din lipsă de timp…

„Dacă aş putea în lacrimă m-aş transforma
În perle argintate pe fir de aur eu le-aş înşira
Aş face o salbă cu iubire, oamenilor le-aş da
Iar mie mi-aş opri, tot ce e mai scump, doar iubirea ta”
DACĂ AȘ PUTEA…

E greu de spus prin cuvinte și mai greu de înțeles şi tocmai acum mi-am amintit un prieten-pictor căruia
îi cerusem voie să văd cum se pictează, să fac și eu la fel… Răspunsul lui a fost: Nu! Cel ce crează nu
trebuie să fie perturbat, scos din starea lui, pentru că el este un creator! Nu l-am înțeles atunci, am avut
gânduri rele pentru el, dar cu timpul mi-am revenit și m-am iertat pe mine că am gândit rău despre el,
dar nu numai, ci şi despre cioara care venea în fiecare dimineaţă pe gardul casei din Pleasenton-
California, pe acolo pe unde în fiecare an mă duc paşii… Nu ştiu de ce venea, dar îmi făcea plăcere să
vorbesc cu ea:

„Întro zi senină o cioară de sus mă privea
Nu-i venea a crede ceea ce vedea
Se învârtea prin aer şi tot croncănea
Ce caut eu pe-acolo... mă tot întreba”
CIOARA

Ce caut, nici eu nu ştiu prea bine, doar atât că volumul de poezie era gata, era poezia vieții trăită de mine
în 2011 în America, spunându-mi în el gândurile să mă liniștesc și să-mi revin pentru că știam eu că-mi
trece mâhnirea când o să revin acasă…

„Târziu, învăluită în bezna nopţii, priveam cerul spre apus
Cum norii grei se apropiau, se tot certau, se rostogoleau pe sus
Se depărtau, din nou se apropiau şi se zbăteau scoţând scântei
Cu fulgere ce alergau şi desenau pe cer întinse pârtii cu polei”
TÂRZIU ÎN NOAPTE...

Dar mă opresc dragii cititori! O să citiți din romanele mele, din cărţile pentru copii, din poezii și o să vă
convingeți și pentru ce:

,,Sufletul meu balansează între roman, poezie și cărțile pentru copii”

Dar pe lângă aceste iubiri, oamenii, copiii, caii, câinii, aşez marea! Marea! În ea mi-arunc gândurile şi
acum… Pe ea o întreb de multe ori dacă ceea ce fac e de bine şi ea strigă prin valurile ei: E de bine, e de
bine!

Din totdeauna chiar şi acum, mă gândesc la ea şi ascult în gând ca un surd, freamătul ei; chiar tăcerea o
înţeleg! Tăcerea şi culoarea ei au avut nuanţe şi tonuri diferite pe care eu le-am interpretat în felul meu
dar sigur, întotdeauna, dându-mi imboldul, sfatuindu-mă: Scrie, pictează!

Şi am ascultat vuietul ei şi din vuiet, din spuma mării, au răsărit 40 de cărţi. Am fost de multe ori
întrebată: “Cine mă ajută la editarea acestor cărţi?

După o pauză chibzuită în care “să stau de vorbă cu sufletul meu şi cu “marea”” le-am răspuns, fără să am
pretenţia să mă și creadă:

,,Bunul Dumnezeu care nu m-a lăsat niciodată! El mi-a dat şi harul şi puterea de a lupta şi ajutorul... Lui
trebuie să-i mulţumesc...”!
Şi aşa am făcut de multe ori chiar şi atunci când priveam marea în imensitatea ei! Mulţumeam! Simţeam
cum „Cineva de Sus” mă priveşte, mă ocroteşte, mă ajută...





Romane






TRANDAFIRUL FRÂNT

AUTOR: LIGIA VIȘOIU
TITLUL ORIGINAL: MARIA
PUBLICAT DE: EDITURA DESTINE
ANUL APARIȚIEI: 2002


Cuvânt înainte

Nu-i judecați pe cei care greșesc! N-o judecați pe Maria! A fost femeie și ea ca oricare dintre noi, a
greșit, cândva…
Acordați-i înțelegere… și iubirea după care a tânjit…
Nu-l ocărâți pe taica pentru că n-a știut să spună cuvinte alese: era un țăran iubitor care, după Maria, eu
eram comoara lui, iar el, pentru mine, bucuria copilăriei și toiagul de care m-am agățat când îmi era
greu….
Suferiți alături de prietenii mei din roman… și eu am plâns, m-am bucurat, l-am plâns pe Ciobănică și
am jelit-o pe Maria…



CEALALTĂ FEMEIE


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL, FEMEIA DIN NOI…
PUBLICAT DE: EDITURA CALIGRAF ACTIV
ANUL APARIŢIEI: 2002


Cuvânt înainte

Priviţi-o cu atenţie şi răbdare pe Ima… spaima a caracterizat-o toată viaţa… şi dragostea… cu câtă
nevoie avea de ea, cu atât se ferea, se proteja, să nu cumva să sufere…
A avut şi marea dragoste însă i-a lipsit curajul să se oprească…
Mi-a fost greu să mă despart de Ima pentru că, în ea am găsit întruchipate zeci de femei, zeci de suflete,
în care se luptă femeia din interior, dar o certam şi ne este ruşine cu ea… iar ea nu face decât să ne
atenţioneze şi să ne înveţe, să fim fericite…





DOAMNA DIRIGINTĂ


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: DE DINCOLO…
PUBLICATĂ DE: EDITURA SOCIETĂŢI SCRIITORILOR
ANUL APARIŢIEI: 2003


Cuvânt înainte

Doamna Dirigintă e o vrajă in care realul se împleteşte cu irealul, umanul cu inumanul, adevărul cu
minciuna şi ce e mai important lupta pe viaţă şi pe moarte, pentru supravieţuire, pentru adaptare şi
libertate, lupta care se dă pe două fronturi cu arme şi puteri diferite.
Poţi învăţa multe din cartea respectivă dar ce e mai frumos, mai impresionant este deviza de sfârşit:
,, Nu accepta viaţa aşa cum ţi-o propun alţii!…”






BLESTEMUL PIETREI


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: BLESTEMUL IUBIRII
PUBLICATĂ DE: EDITURA SOCIETĂŢII SCRIITORILOR
ANUL APARIŢIEI: 2003


Fragment

Vica, femeia care m-a crescut, spunea că sunt cuminte ca un înger numai că nu am aripi. Mă striga:
Prințesă să mergem la ,,balul gâzelor” mi-a spus odată... M-a îmbrăcat în roz, mi-a făcut cunună de salcie
verde iar un scaiete era sceptrul împărăției pe care îl țineam în mâna dreaptă. În picioare mi-a pus tălpi de
sfeclă roșie să fiu asortată cu rozul rochiei. Ea îmi ducea trena așezându-mă apoi pe un tron de cleștar. În
apropierea lui erau cutii de chibrituri aliniate în fața unui mușuroi de furnici pe care l-a zgândărit cu o
ramură de măr înflorit. A bătut cu o lingură într-o farfurie de tablă, a făcut o plecăciune și a spus:
-Măria ta, furnici negre, trebuie să vă mulțumesc pentru perezență! și furnicile mișunau pe jos, erau
speriate, dar credeam că mi se închină și apoi se retrag. Măria ta, buburuzele... și din cutie au ieșit trei
buburuze cu rochițe cu buline, întinzându-și grațios aripile.
-Măria ta, doamnele lăcustele... care de frică săreau gardul de nuiele făcut de Vica. Astfel, prințesă fiind,
am deschis ,,Balul gâzelor” după care, m-am retras că așa sunt majestățile lor, se retrag în camerele
palatului...
Și stânca din fața conacului parcă s-ar fi desfăcut în două ferestre mari ce stăteau să cadă în izvorul de
sub pietre...



VIOLETE MOV


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: VIOLETELE MI S-AU PĂRUT MOV…
PUBLICATĂ DE EDITURA SOCIETĂŢII SCRIITORILOR
ANUL APARIŢIEI: 2004


Fragment

Rona se uita spre cerul care îi limpezise mintea… bărbatul s-a aşezat alături, acelaşi făt frumos, de data
asta luminat intens de strălucirea măiastrei de deasupra… scoţându-i în evidenţă ochii negrii umbriţi de
gene de aceeaşi culoare, gura senzuală şi părul între blond şi maroniu…
Rona se gândea cum de a luat micuţul toate trăsăturile lui, dar privind în continuare, nu pe el ci înaltul
cerului… de unde cineva o întrebă:
- Rona cine e străinul de lângă tine?
- Nici eu nu ştiu… se trezeşte ea vorbind…




DULCEAŢĂ DE CIREŞE AMARE


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: O, TU, DULCEA MEA COPILĂRIE…
PUBLICATĂ DE: EDITURA SOCIETĂŢII SCRIITORILOR
ANUL APARIŢIEI: 2005


Cuvânt înainte

Carte cu povestiri scurte în care am iscodit și eu, ca prefațator, printre rânduri... Cărte cu iz și trăiri de
altădată care te fac să tragi concluzii...
Chiar titlul te pune pe gânduri, copilărie nostalgică, copilărie dulce și amară, copilăria scriitoarei, copilăria
noastră. Gândind mai profund și analizând psihologic sufletul de copil al scriitoarei de acum, am ajuns la
concluzia că trăiește cu aceeași intensitate sentimentele umane dar și cu durerea în suflet că nu mai
regăsește lângă ea pe ,,Parciuloaia, pe Mica Mare de la mal, pe Mica și Ticu”, cum se alintau părinții în
părțile Muscelului.
Citindu-i cărțile uiți să fii rău, dușmănos, invidios;
O felicit pentru talent, muncă și iar muncă, iar Câmpulungului îi spun mare noroc că o are și-i duce mai
departe numele și renumele, tradiția și obiceiurile încă prezente în viața satului muscelean.
(Prefață-Profesor doctor, Teodor Opriș)




DE DOI BANI SPERANŢE


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: De doi bani sperante
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2006


Cuvânt înainte

Mândra, Emil, Ileana! Ei sunt protagoniştii ce trebuie să-i cunoaşteţi;
Ileana avea deja buchetul de trandafiri albi… și cu lacrimi în ochi merse pe scenă să-i fie alături Mândrei,
gata, gata să se prăbuşească… Merse s-o salveze… tocmai pe ea… femeia ce-i furase iubitul şi-i
distrusese viaţa…
Emil a venit timid lângă ele, le-a despărţit și le-a luat mâinile într-ale lui…. erau ca altădată toţi
trei… dar numai pe scenă, că în gândul lui era Doris…
Doris, Doris, fă-ne şi pe noi ca tine! Dă-ne din puterea ta, din iertarea ta, din devotamentul tău, din
liniştea ta!
Dă-ne şi norocul de a găsi iubirea, fă-ne să visăm dar să avem şi speranţe…





DUREREA DE DINCOLO DE SUFLET


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: DUREREA DE DINCOLO…
PUBLICAT DE: EDITURA PAMANT
ANUL APARIŢIEI: 2007


Cuvânt înainte

Ce-o să spun nu e uşor de înţeles, e imposibil de admis, dar dacă ai vrea să citeşti romanul, totul e
posibil…

Ema, Jane şi Fane…
Durerea de dincolo… e durerea fiecăruia din noi, e durerea aşteptării iubirii şi întâlnirea cu frumuseţile ei
şi mai ales este durerea de trecerea timpulu, pentru că, omul, ca florile câmpului şi pietrele munţilor, este
fragil şi se tot dezagregă, la fel cu cele trei surori din roman care s-au regăsit peste ani, la căsuţa ce abia
se mai ţinea pe zidurile de piatră… Nu știai cine e mai bătrân, femeile sau zidurile…
Și totul, începutul și sfârșitul romanului, ține de nevoia de ați reaminti durerile retrăite de Ema în
apartamentul de la etajul 10, acolo unde venise iarna în mijloc de martie…




AMERICA ÎNTRE VIS ŞI REALITATE


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: VISUL MEU DE ALTĂDATĂ
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2008


Fragment

America este a tinerilor și pentru tineri!
În schimb America m-a făcut să cunosc locuri și oameni, obiceiuri și moduri de viață și mi-a modificat
felul de a fi devenind ceva mai realistă dar tot visătoare și încrezătoare în tot ce e frumos pe acest
pământ.
Cu bine America! M-ai făcut să gândesc, să văd altfel viața, să-mi reformulez prioritățile și gândurile. Te
iubesc așa dură cum ești, dar înțeleaptă și generoasă cu cei ce te slujesc cu devotament...
Și Boeingul și-a luat zborul din marginea Pacificului peste continent și Atlantic, lăsând în urmă Golden
Gate Bridge, podul văzut de sus printre norii care se lăsaseră molatec și peste apa oceanului Pacific,
oceanul care m-a fascinat și încă mă face să visez la America...





MIRAJUL CELOR MAI FRUMOŞI ANI


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: IUBIRI INTERZISE…
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2009

Cuvânt înainte

Dacă romanul ,,De doi bani speranţe” apărut în 2006, a fost baroc, de data aceasta putem spune că
elementele baroce s-ar concentra asupra încărcăturii umane de caractere diferite care răspund deplin
titlului propus:
,,Destine întretăiate (iubiri interzise)”.
Cât priveşte sfârşitul romanului menit să încoroneze opera, ne întrebăm dacă el poate fi considerat
ca având un ,,happy end”. Răspunsul ni-l oferă autoarea... Diferitele destine întretăiate sau iubiri interzise
prezintă în finalul romanului, la întâlnirea a zece ani de la absolvire, un ,,gaudeamus igitur” general deci
,,tout est bien qui finit bien”. dar ipostazele personajelor pot fi diferite ca trăire a evenimentului, încât
putem zice că romanul are un sfârşit ,,firesc”, fapt ce ne dă dreptul să-l numim ,, un roman de zile mari”
care merită grabnic să vadă lumina tiparului pentru a putea fi citit de cât mai mulţi oameni ai pământului
românesc... şi nu numai atât... fiind un roman de concepţie modernă, ar merita să fie tradus şi în alte ţări,
să devină un bun al literaturii universale. având în vedere actualitatea momentului pe care îl trăim,
romanul Ligiei Vişoiu este un roman mai întâi românesc dar şi de valoare europeană
(Prefață P D Popescu).




INVAŢĂ SĂ IERŢI


Continuarea romanului ,, Mirajul celor mai frumoşi ani”
AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: A AVUT TOTUL, A PIERDUT TOTUL…
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢEI: 2010


Fragment
Când Ada a coborît din maşina prietenilor ei, a simţit o ameţeală în tot corpul. Picioarele i se înmuiaseră,
simţind nevoia să se sprijine peste geamantan, gata-gata, să se prăbuşească. Acolo a rămas câteva
secunde a privit spre ei, dar nu a desluşit decât două umbre şi maşina ce alerga în noapte.
Şi ea era tot o umbră şi tot în noapte. Revenea a nu ştiu câta oară în apartamentul ei de la gară. Curtea
interioară a blocului avea câţiva pomi care păreau trişti, fie din cauza întunericului, fie din cauza vântului
ce le scutura frunzele. Să se liniştească, rămâne cu privirea asupra crengilor ce se unduiau spre ea.
Zgomotul mişcării lor, parcă i-ar fi spus:
- Bine-ai venit acasă, Ada! Nu plânge! De atâtea ori te-am văzut trecând mâhnită, dar niciodată ca acum!
Fii tare, Ada! auzea ea foşnetul frunzelor. De abia de acum începe greul! Lupta cu timpul! Lupta cu tine!
Lupta cu trecutul...
Din nou o ameţeală a făcut-o să-şi înconvoaie corpul spre geamantanul agăţat de mâna sa. Întunericul şi
lumina difuză cernută de la singurul bec din curtea interioară a blocului, au înspăimântat-o şi mai rău. De
acum, nu numai că tălmăcea fiecare mişcare a ultimilor frunze care cădeau, dar vedea şi umbre, dintre
care una era în dreapta sa cu mult mai înaltă decât era ea...






LA MIEZUL NOPŢII


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: LA MIEZUL NOPTII
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2011


Fragment

La miezul nopții, luna lumina casele și era atât de aproape de sat încât erai în stare să întinzi mâna s-o
atingi. Măiastra și cerul din jur erau ca sideful, dense și catifelate. Steluțe argintii se roteau în jurul ei ca și
când ar fi fost o cerere în căsătorie... iar ea zâmbea că nu știa pe care s-o aleagă. Cei doi iubiți, unul în
brațele celuilalt, erau vrăjiți de cât de rotundă era luna, parcă ar fi fost trasă din compas, iar marginile
aveau dantelă ce se lăsa moale, să treacă prin ea, lumina...





IUBEȘTE-TE, FEMEIE


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: IUBEŞTE-TE, FEMEIE...
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2011


Cuvânt înainte

Iubeşte-te, femeie! Imaginează-te fericită! Mintea e un magnet şi tot ceea ce-ţi doreşti şi gândeşti
vei atrage ca prin farmec şi, nu uita să iubeşti şi viaţa cu zilele ei însorite, cu zilele ei înnourate...
Iubeşte, femeie! În tine stă puterea, o spun şi poeţii... In viaţă sau în cea de dinco… iar eu scriitoarea
adaug : femeia are vrajă şi destin, drum drept şi întotdeauna ceva nespus, ţinut în suflet, numai pentru
ea…
Și pentru acest fapt am scris cartea ; să cauți și să găseşti cheiţa, să-i descoperi, mai întâi sufletul şi
numai apoi frumuseţea….






ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI...


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI...
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2012


Fragment

Caty aștepta să audă ceva de pe strada înfundată, să simtă că e lume pe afară că e viață, că sunt copii care
strigă, vecini, dar totul arăta ca o pădure împietrită din basme; aștepta să vină cineva, să facă ceva, să
alunge liniștea aceea care te înspăimânta.
-Doamne, sunt în inima civilizației, a modernului, a mașinilor de spălat, fă, ceva să aud oameni! Fă, ca
cele două menajere din ,,Casa de bătrâni” să spargă liniștea, să se certe, să se bată, fă, să cadă o farfurie!
Atunci s-a gândit la Mașa, femeia din așezământ, pe care o simpatiza, rusoaica! Ea era ajutorul, ea o va
scoate din starea în care era… dar privind-o, s-a domolit imediat; Mașa era atât de absentă, de tristă, de
nevie.
Văzându-se tot în picioare, Caterina de altădată și-a izbit fruntea c-o palmă, vorbindu-și singură ca
nebunii:
Femeie, trezește-te! America te-a zăpăcit de-a binelea…






Cărți de copii




TOPUL CAMPIONILOR


AUTOR:LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: TOPUL CAMPIONILOR...
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2012


Fragment

- Domnule preşedinte răţoi cu cap albastru, luaţi atitudine, domnul gâscan ne-a jignit neamul şi nu
admitem, sâsâia, doamna lebădă, cu eleganță.
- Vă rog, doamnelor, nu e cazul să ne certăm! Să trecem cu vederea ieşirea domnului gâscan şi să-l
scuzăm; o fi fost nervos, pentru că soaţa lui, doamna gâscă, a pierdut premiul…
Numai atunci, stimata adunătură de păsări de baltă s-a liniștit iar doamna raţă câștigătoarea era felicitată
pentru performanţă! -Premianta e rugată să vină pe scenă, măcănea rățoiul cu conci albastru.
- Mac, mac, mac, eu sunt domnișoara rățușcă cu premiul întâi; măcănesc, decât că, trebuie să munciţi,
pentru ca să obţineţi ceva! Aici şi acum nu a contat nici puterea pelicanului, nici frumuseţea lebedei, nici
luciul penajului, doamnei gâşte! A contat cât de repede am dat din labele picioarelor, vâslele noastre și cât
de puternici sunt muşchii lor; noi, doamnele raţe sălbatece suntem rapide, datorită greutății… suntem
delicate!




DOMNIȘOARA MIMI


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: DOMNIȘOARA MIMI...
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2012


Fragment

- Cip, cirip! Cip, cirip, domnişoară Mitzi, mă auzi sau te faci că dormi? Vreau şi eu să ciripesc o melodie şi
nu găsesc pe nimeni să o asculte; Vroiam să plec cu ea la concursul păsărelelor de săptămâna viitoare şi
te rugam, pe dumneata, să vezi dacă e bună!
- Măi, doamnă vrăbiuţă, ai şi dumneata răbdare să-mi fac siesta de dimineaţă; abia am adormit şi
dumneata ciripeşti întruna.
- Vai, domnişoară Mitzi, dormi de peste o oră şi ţi-ai uitat şi gura deschisă şi nu-ţi stă bine, crede-mă pe
mine, că nu mint!
- Doamnă vrăbiuţă, nu mă supăra, eu nu dorm cu gura deschis; Ți s-a părut că e aşa din cauza mustăţilor
mele, lungi.
- Nu te supăra domnişoară pisicuţă, dar cum poţi să dormi cu capul în pernă, nu te doare gâtul și cum
respiri?
- Ce spuneai doamnă vrăbiuţă, să ascult, schimbă vorba pisicuţa că aşa o apucase, o toropeală şi i-ar fi
prins tare bine câteva ciripituri la capul său să o liniştească, să poată adormi;
- Am o melodie nouă şi vreau s-o cânt unei maeste!
- Dacă e aşa, şi eu sunt o maestră, te rog, dă-i drumul la ciripit, iar eu o să ascult cu atenţie şi o să mieon
când termini.
Domnişoara vrăbiuţă fericită de ceea ce miorlăia domnişoara Mitzi, se aşeză în altă poziţie şi pe o altă
crenguţă de brăduţ alb, să fie mai aproape de maestră, să-i audă mai bine, cântecul.
Se aşezase chiar în profil să nu se fâstâciască, de cumva ar fi fost privită de domnişoara Mitzi, pe care o
aprecia sincer, pentru că niciodată nu a râvnit la cărniţă proaspătă de vrăbiuţă tânără…




EU SUNT LUCA!


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: EU SUNT LUCA ! VREAU SĂ FIU PRIETENUL VOSTRU !
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2009


Fragment

Dădaca mea, Rodica, mi-a pus în braţe acest catastif şi mi-a zis :
- Ăsta e abecedarul tău! Pune mâna şi-l răsfoieşte!
Şi aşa am făcut! Am dat foaie după foaie până am obosit.
N-am găsit nimic să-mi placă! Nu ştiu ce voi face la şcoală, că nu prea-mi place ce văd în abecedarul care
mi s-a părut că e, cât jumătate de fotoliu de mare...




EU SUNT VIPP, PIETENUL DOAMNEI BOXERIȚE


AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: EU SUNT VIPP, PRIETENUL DOAMNEI BOXERIȚE
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2008


Fragment

Fălcuţele sunt cam mari, e adevărat, dar mie îmi plac! Mi se văd dinţii din faţă, pe care nu am cu ce-i
acoperi, dar nu-mi pasă! Mă simt minunat, mai ales acum când nu mai eşti supărată pe mine şi bine faci,
domnișoară boxeriță Lassy!
După cum vezi şi eu am stăpâni iubitori care îmi oferă tot confortul ; am şi pat dar când îmi este cald şi
mai ales vara, cobor pe salteaua de pe covor ce e căptuşită cu catifea de culoare roz şi umplută cu fulgi de
pinguin.
Sunt mai greoi decât tine şi mi-e greu să urc mereu în pat. Mă simt ruşinat când stăpâna mă ajută şi îmi
zice: grasule! De multe ori sforăi atât de tare, de stăpânul mă mişcă, să mă trezesc, că nu poate dormi din
cauza mea.
Uneori chiar latru… când dorm!
De la bunicul meu ştiu că avem multe în comun, noi bulldogii şi voi boxerii; Ce e mai interesant, că acum
trei sute de ani, noi eram gladiatori, fiind folosiţi în luptele cu taurii, în arene amenajate; Ce cruzime, nu
crezi? Un câine şi un taur! Ambii se luptau pe viaţă şi pe moarte să se apere și să trăiască!




Poezie


NOSTALGII TÂRZII…

AUTOR: LIGIA VIŞOIU
TITLUL ORIGINAL: NOSTALGII TÂRZII
PUBLICAT DE: EDITURA ELISAVAROS
ANUL APARIŢIEI: 2011


Fragment “De ziua mea sfântă”

Doamne... de-aş putea, aş cere cu înverşunare
Să pot şi să separ din existenţă, anii de însingurare
Să-i alung în zare, să mă uit în urmă doar cu resemnare
Şi să alung din minte tot ce-a fost durere şi înstrăinare

Doamne, dacă tu ai vrea, fă-mi inima de piatră şlefuită
Iar sufletul pune-L într-o cutiuţă de argint, zăbrelită
Şi nu lăsa să-l atingă alţii, cu vorbă de rău, meşteşugită
Doar atâta-Ţi cer de ziua mea sfântă... să fiu ocrotită

Doamne, dacă s-ar putea să am parte de iubirea ta, aş fi fericită
Să las la o parte tot ce mă-nconjoară şi cu resemnare, chiar dezamăgită
Să cobor în mine, în cutiuţa de argint, s-alung de acolo tăcerea tăinuită
Iar în inima de piatră şlefuită, adu-mi Doamne răbdare şi viaţă prelungită.




Fragment „Clovnul”

Fără să vreau am privit spre clovnul cu privire-nchisă
Părea că îmi zâmbeşte din gura înroşită şi deschisă.
Mişca obraznic din nasul mare ca o pătlăgea aprinsă
Ca să-mi arate cu ochiu-nlăcrimat că viaţa lui e stinsă

Părea că îmi vorbeşte clovnul din perete, ca o alinare
Râdea discret şi mă întreba ce fac eu pe aici prin depărtare
Ce caut, ce-aştept... de cutreer lumea fără pregetare
Mirându-se de ce aş vrea să ştiu eu totul, cu atâta disperare

Tu, clovn cu cretă desenat ce mă priveşti cu alintare
Ce tot mă întrebi cine sunt şi de ce sunt eu în stare
De ce alerg să tot învăţ şi să cunosc a lumii disperare
Tu, clovn de porţelan, crezi că eu nu ştiu că viaţa-i căutare



Fragment “Mi-am făurit un cântec la casa părinească...”

Când am plecat din sat, copil eram
Nici nu ştiam de nume şi nici câţi ani am
Nici măcar aminte de mine să–mi aduc
De bluza înflorată şi papuceii de năbuc

Ştiu doar de pălăria roşie pe care o purtam
Mă minunam cât de frumoasă e şi nu uitam
Să mă privesc în geam... dar mă şi aşteptam
Să devin crăiasă iar eu naivă chiar credeam

Acolo, în casa împrejmuită sub cerul alb stropit cu stele
Mă văd şi-acum cum le priveam şi număram mereu la ele
Mă vedeam crăiasă printre ele, le socoteam surori adevărate
Ce-mi vor fi pe viaţă alăturate... pe viaţă destinate

Acolo în casa împrejmuită mi-am făurit un cântec
Un cântec în surdină, un cântec cu iele ca şi un descântec
Cu umbră şi lumină, cu vise argintate, să vină pe pământ
Un cântec dar când să mă ajungă... drumul lui s-a frânt



Fragment “Prea frumoaso din poza de pe scrin”

Când mă uit la tine, tu, fată, din poza de pe scrin
Îţi văd priviri cochete şi cum zâmbeşti senin
Cu ochii calzi, cu mâini ce arunci tainice regrete
Privind spre aparat sfoiasă, cu manifestări discrete

Tu, frumoaso, tu zâmbeşti ca o dimineaţă însorită
Ce te vezi iubită de lume, de el şi preţuită
Aşteaptă-te... de tine să fii copleşită
Ca nu cumva, târziu, să fii dezamăgită

Şi când mă uit la tine frumoaso din poza aşezată
Mă revăd pe mine în speranţe şi cu vise îmbrăcată
Cu iubiri, cu vorbe dar toate, crude nostalgii uitate
Întrun sertar de scrin, bătrân, cu taine încuiate




Fragment „Tinerețe, frumoasă vrăjitoare”

Tu, frumoasă vrăjitoare, m-ai ademenit o viaţă
Că tinereţea nu e trecătoare și mi-ai dat povaţă
Să sper, să cred că voi rămâne veşnic în iubire
Și trebuie să cred în clipe de mister şi în fericire

Dacă-aş fi ştiut din timp... că nimic nu stă pe loc
Mi-aş fi oprit iubiri să le agăţ de suflet prinse în breloc
Degeaba am chemat înapoi anii şi ceea ce-am pierdut
Degeaba am strigat, nimeni nu a auzit că totul e trecut

Tu , frumoasă vrăjitoare, dacă-aş fi judecătoare
Te-aş condamna cu ani grei de închisoare
Că nu mi-ai fost ceasornic ca să mă trezeşti
Să opresc din clipe și nu să mă amăgeşti




VÂRSTE ANOTIMPURI TRECĂTOARE



Fragment „ A mai trecut o toamnă”

Aseară, toamna mi-a bătut în geamul prăfuit
C-o frunză de măceș îngălbenit
Venise să anunțe cum s-a scăzut un an grăbit
Din ghemul vieții zdrențuit.

Tu frunză de măceș, i-am spus timid ca să n-o sperii
S-adun, să scad din existență anii, nu-i greu să zbori și să cutreeri
Nu-i greu să mă gândesc la primăvara dusă… la veri stinse
Chiar la tine toamnă bogată în roade… și-n culori aprinse

Dar ca și mine și tu știi…frunză de măceș ofilită
Că totul va dispare lin… precum o ceață prăfuită
Rămâne înscris ca pe zapadă, un nume de poveste, oglindită...
Într-o frumoasă zi de toamna… o toamnă îngălbenită...


Fragment „ Frunza”

Trecând cu gândul dus pe strada întortocheată
O frunză în calea-mi, dansa suav, de vânt împerecheată.
Eu n-o vedeam prea bine… că ochiu-n zări s-a dus
Dar frunza jucăușă în față mi s-a pus…

Plutea încet în aer, sucită de un nor
Dorind să afle ce gânduri, ce spaime,
Ce iubiri, ce taine
În suflet port cu dor

Dansa suav, frunza jucăușă… și dintr-o dată…
Cu totul s-a lipit de mâna-mi tremurată
Vroia să simtă ea, să știe de îndată…
De ce sunt eu atât de tulburată…


Fragment „ O picătură de ploaie”


O picătură stranie de ploaie, cu vânturile adusă
Mi-a dat binețe mai întâi, apoi m-a privit, supusă…
Îmi cere voie să se așeze pe mâna-mi tremurândă
Apoi, pe ochiu-nlăcrimat, m -a sărutat…plăpândă

M-a atins ușor ca o adeiere ca și când iubire ar cere
Încerca să-mi spună cu blândețe și putere
Și chiar să și repete fără de folos,
Să fiu atentă că drumu-i nevoios…

E greu să mergi între prieteni, îmi spune lacrima plângând
E greu și prea târziu, repeta și ploaia, picurând…
E ca și când ai vrea să zbori
Făr de motor în Himalaia


Fragment „ Buchetul de trandafiri roșii”

O, tu roza, tu trandafir ce stai în vaza de cristal ornată
De spinii tăi mă sperii, nu de tine, petală parfumată
Tu ești naiv ca și mine, altădat…
Când am crezut în adieri de vânt, înmiresmat

De semeni tu cu mine, dă-mi mâna ta femeie, cu mult dor
Și lasă-te de mine cuprinsă de dragoste și de fior
Primește-mă în suflet pentru o ultimă poveste
Povestea de iubire ce crezi că nu mai este.

Primește-o de la mine, o roza nmiresmată
O roză ce mâine va dispare… îndurerată
Lasă-te o clipa de mine îmbrățișată, tu, femeie cu gândul dus
La clipe de iubire… iubirea ce-a apus


Fragment „ Ți-am spus vreodată toamnă ”


Ți-am spus vreodată toamnă îndepărtată
Că sunt învolburată…
De vorbe de iubire, de șoapte în devenire
Și chiar de tine toamnă sosită în suflet, cu uimire


Ți-am spus vreodată toamnă că el îmi tot trimite…
Mângâieri de taină-n zbor, priviri deosebite …
Și mă plâng la tine, toamnă îngălbenită,
Că mi-e teamă de vorbe meșteșugite

Ți-am spus toamna îngălbenită și că m-a atins
C-un deget de argint și c-o petală… dinadins
M-a cutremurat fiorul care m-a cuprins
Și dorul și trupul… care s-a destins

Toamnă întârziată… ți-am spus oare…
Și de dorința care încet-încet, apare
Și-aș vrea să știu, să nu mă păcălesc cu vorbe de iubire …
Mi-e teamă toamnă îngălbenită… de dulcea amăgire

Și acum ca la sfârșit, cu gând întârziat, în devenire
Vin la tine toamna îngălbenită, să întreb, cu uimire
Învață-mă… mă las furată de iubire
De vrajă, de cuvinte, de caldă amăgire

Sau mai degrabă toamnă să uit că pe aproape, zburând
Un fluture pe palma mea s-a așezat plângând
Și l-am gonit înspăimântată, gândind cu dor
Că nu apar iubiri întârziate, iubiri… din zbor


Mulțumesc celor ce mi-au citit gândurile expuse mai sus, dar și mai mult, celor care îmi citesc volumele
de poezii, cărțile de copii și romanele…
Romanele au izul trecutului, atunci când sentimentele aveau mirosul florilor de cireș… dar sunt și cu iz
modern… când totul e o cruntă nebunie…

Autoarea
20 – II - 2012